Asculta...Asculta ceea ce de mult vrea sa-ti spuna inima si tu o sufoci cu panglici colorate. In linistea noptii iti e greu sa nu auzi, sa n-o auzi. Bubum, bubum...Tu si doi greieri ce stau sub clar de luna. Un vajait dinspre amiaza ce anunta ploi. Azi, maine, ieri si-acum. Tic-tac. Unde esti? Te-am pierdut dupa colt. Acolo unde te jucai pitita. Mai stii ca ai fost copil? Nu aveai atatea ganduri. Sau poate aveai, dar nu ti se invarteau stoluri-stoluri in jurul capului. Avion cu motor...
Pantofi ce-asteapta sa lase urme pe drumul proaspat udat. Degete ce freamata la gandul descifrarii noilor lumi. Rujul ce sta aliniat pe masa ca sa-l iei ca pe-o doza de espresso. Totul e pregatit de o noua aventura ce incepe cu un singur cuvant, un singur gest, o singura scolipire a ochilor.
Un, doi. Scarile astea duc in sus, si-n sus, de-or sa ajunga la stele. Imi iau una s-o pun in piept, cateva in par si gata. Liniste. Inchide ochii si respira. Poti s-o faci. Inca un tur. Rezista. Gandeste-te de ce faci asta. Mai stii? Asa...Ai ajuns. Iti miroase a briose cumva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu