23 octombrie 2013

o luna verde

Niciun comentariu:
"It's very important to always read a bedtime story...Else how would your dreams know where to begin?"

Conturul lunii inca se vede pe cer.Campul inca e invaluit de o fasie de ceata.Ici colo cativa caini.Ma simt bine azi,a trecut ceva timp.Conduc pana si in somn.Cat de multe lucruri sunt incorporate in visele noastre ,nu-mi vine sa cred.Pana si cel mai mic lucru si nici nu-ti dai seama cat de multa importanta ii da subconstientul tau.Escrocul...
Verde brodat si adidasi roz.Pasesc usor prin atmosfera asta misterioasa;multa agitatie si totusi mult calm.V-am mai zis cat de mult iubesc Bucurestiul?Cinci autobuze troneaza peste strada ca niste giganti pasnici.Toti se dau la o parte din calea lor ca sa nu fie striviti din greseala.
Un semafor stricat.


20 octombrie 2013

cinci degete

Niciun comentariu:
Floarea de plastic e ca omul ce pare fericit.El pare viu,dar de fapt e o stare paralizata a lui.Ar vrea sa se bucure de soare,sa se umple de energia lui,dar nu poate,ceva il impiedica.
..........
Parfumul ei se imbina cu parfumul lui,creand o aroma unica,a lor.Particule invizibile din acest elixir li se prind de piele,ajungand in sange. Ciudat, stiam ca sangele are un miros intepator, nu ca e parfumat. Depinde si cum privesti.
Cu cat stau mai mult impreuna,cu atat mai mult innebunesc de frenezia asta a sangelui ce alearga din ce in ce mai repede,devine un drog.Devii slabit fara potiunea aceasta care te imbata ca cea mai rafinata bautura.Stii sigur ca nu te-ai simtit niciodata asa,dar nu stii daca e de bine sau de rau.Important e sa nu se termine.
..........
Zece degete,doua vate de zahar,otrava in aer.E o conspiratie a universului.Si zic sa privesti partea plina a paharului.Care atata,ca nu mai poti sa vezi nici paharul.
O singura cana de cafea.


14 octombrie 2013

Dansand cu vantul

Niciun comentariu:

  Am crescut facand naveta in Bucuresti.La inceput la exercitii pentru ochi,apoi pian si intr-un final,acum,facultate.Eram fascinata de pe atunci de tot ce tinea de Bucuresti: felul in care luminau firmele de pe blocurile din Piata Victoriei,covorul neconventional lasat de gume pe ciment,soarele pe care il vedeam trecand pe pod...Pierdeam ore in sir in depozite rasfoind carti,eram deja dependenta de mirosul acela.Tot timpul descopeream cate ceva nou...Inca o fac,dar atunci toate mi se amestecau in cap intr-un vartej colorat,infasurat in muzica.Momentele acelea de liniste de dinainte sa se aglomereze orasul erau nepretuite,le absorbeam ca si cafeaua din prezent-pana la ultima picatura.Cand eram in masina si treceam in viteza pe langa blocuri imi imaginam ca soarele ce se reflecta erau blituri si eu eram o vedeta.Copil...

 De cate ori am mers in Herastrau(sau Fierastrau,la ocazii)...Barci,vata pe bat,zambete.Intotdeauna am preferat sa vorbesc cu cineva cand ne plimbam;imi gasesc subiecte de discutie la tot pasul.Facultatea mea se afla intre Piata Romana si Universitate,deci mereu trebuie sa mai merg pe jos.Calculez sa plec de acasa cam cu o ora jumate inainte de cursuri,deci sunt un client fidel McDonald's.Nu neaparat cumpar,dar imi place cum l-au decorat pe cel de la Romana,zici ca esti in State.Este o teorie conform careia daca vad ca un local nu e gol,oamenii au tendinta sa intre si ei.Deci nu e totusi o pierdere.Intr-o vreme incepeam sa cunosc lumea ce venea pe acolo.In fine...


  Am descoperit multe locuri dragute unde imi place sa beau cate o cafea,conteaza si atmosfera.Ati fost vreodata in "Thomas Antiques"?Tot decorul e de vanzare.Putin ciudat la inceput,dar e o idee ingenioasa.Imi place foarte mult acolo.Pacat ca circumstantele primei "intalniri" cu el nu au fost la fel de bune.De genul,ultima masa a condamnatului-nu poti sa te bucuri de ea in totalitate.Complicat,nu intru in detalii.Imi pare rau ca lucrurile au luat directia asta.Nu asta intentionam cand am inceput sa scriu.Imi e dor de vremea in care vorbeam cu copacii...