14 octombrie 2013

Dansand cu vantul


  Am crescut facand naveta in Bucuresti.La inceput la exercitii pentru ochi,apoi pian si intr-un final,acum,facultate.Eram fascinata de pe atunci de tot ce tinea de Bucuresti: felul in care luminau firmele de pe blocurile din Piata Victoriei,covorul neconventional lasat de gume pe ciment,soarele pe care il vedeam trecand pe pod...Pierdeam ore in sir in depozite rasfoind carti,eram deja dependenta de mirosul acela.Tot timpul descopeream cate ceva nou...Inca o fac,dar atunci toate mi se amestecau in cap intr-un vartej colorat,infasurat in muzica.Momentele acelea de liniste de dinainte sa se aglomereze orasul erau nepretuite,le absorbeam ca si cafeaua din prezent-pana la ultima picatura.Cand eram in masina si treceam in viteza pe langa blocuri imi imaginam ca soarele ce se reflecta erau blituri si eu eram o vedeta.Copil...

 De cate ori am mers in Herastrau(sau Fierastrau,la ocazii)...Barci,vata pe bat,zambete.Intotdeauna am preferat sa vorbesc cu cineva cand ne plimbam;imi gasesc subiecte de discutie la tot pasul.Facultatea mea se afla intre Piata Romana si Universitate,deci mereu trebuie sa mai merg pe jos.Calculez sa plec de acasa cam cu o ora jumate inainte de cursuri,deci sunt un client fidel McDonald's.Nu neaparat cumpar,dar imi place cum l-au decorat pe cel de la Romana,zici ca esti in State.Este o teorie conform careia daca vad ca un local nu e gol,oamenii au tendinta sa intre si ei.Deci nu e totusi o pierdere.Intr-o vreme incepeam sa cunosc lumea ce venea pe acolo.In fine...


  Am descoperit multe locuri dragute unde imi place sa beau cate o cafea,conteaza si atmosfera.Ati fost vreodata in "Thomas Antiques"?Tot decorul e de vanzare.Putin ciudat la inceput,dar e o idee ingenioasa.Imi place foarte mult acolo.Pacat ca circumstantele primei "intalniri" cu el nu au fost la fel de bune.De genul,ultima masa a condamnatului-nu poti sa te bucuri de ea in totalitate.Complicat,nu intru in detalii.Imi pare rau ca lucrurile au luat directia asta.Nu asta intentionam cand am inceput sa scriu.Imi e dor de vremea in care vorbeam cu copacii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu