O raza timida strabate camera ei...Nu e cine stie ce,decat un dulap,un pat si un scaun pe care sunt adunate vraf o multime de haine...Ba nu,mai e ceva:sub patul ei sunt niste poze,niste franturi din viata ei veche.Cred ca a uitat de ele in graba ei.
Doi ochi frumosi ce sclipesc si un zambet sincer.Era fericita atunci;nu cred ca s-a schimbat dintr-o data,ci a erodat treptat.Ca vantul ce sculpteaza piatra in drumul ei nesfarsit. Vantul....acelasi vant ce-i facea parul sa zburde in voie.Mii de firisoare de nisip aurit purtate prin aer...O clipa parca ti se pare ca ar fi acela ce a evadat din clepsidra...Parca nu voia sa fie incatusat...
Un,doi,trei...continua pana la infinit sa curga.Nu-i placea sa se simta trecut, ca timpul sa treaca.Prefera ca el sa treaca prin timp,el sa decida,sa alerge,sa rada.
E liber acum.
Va urma...
Denisa
Fata cu eşarfa violet :-)
RăspundețiȘtergereDeschide larg geamul, ca razele soarelui să poată pătrundă în voie. Fă curat sub pat. Dă-i timpului timp, chiar dacă trece cu repeziciune. Fii fericită. Zâmbeşte.