✿Fata cu esarfa violet [1]

Era singura...sau cel putin asa se simtea.Purta niste blugi simpli si o bluza alba.Parea ca astepta pe cineva.Oricum ar fi fost,se uita mereu la ceas.Poate ca doar statea si se gandea.Avea o privire trista si ori de cate ori ridica ochii din ceas,parea ca i se umezeau ochii.Cine stie ce ganduri ii treceau prin minte?Nu-si expunea sentimentele prea mult.Decat atunci cand trecea vreun cunoscut si isi amintea ca e o persoana normala,nu doar un obiect inghetat pe o banca.
Parul ei de aur parea ca avea o vointa proprie ce voia sa alerge liber...Mici carlionti parca nu se hotarasera ce sa faca si ii intrau din cand in cand in ochi.Vantul acela salbatic imi amintea de scancetele copiilor din departari...Parca nici ei nu voiau sa vina furtuna.Voiau sa se plimbe mai mult prin calmul zilei...
O raza de soare i-a strabatut ochii si s-a reflectat in ei o tristete de nemarginit...Ochii aceia de chihlimbar m-au strapuns cu o iutime de nedescris.Inca se mai vedea in ei o urma din bucuria zilei de ieri,cand n-avea nici o grija,cand nu era obligata sa astepte...Nici acum nu era obligata,insa era legata cu toata fiinta ei de sufletul acela ce poate ca a uitat-o...
Esarfa violet se juca cu gatul ei si parea ca voia sa o imbratiseze...
A inceput sa ploua...

Va urma...

Denisa