Multi s-ar intreba: “De ce sa mergi la scoala si vara? Nu ti-a ajuns tot anul?” Dar hai sa-ti spun ce inseamna de fapt o scoala de vara.
Experiente noi
Pentru cine nu stie,Novi Sad este ca un fel
de Cluj al nostru,are un farmec aparte.Un oras cu iesire la Dunare,munti pe o
parte,o fortareata pe cealalta parte.Petrovaradin,mai exact. Ceasul turnului
este faimos pentru ca pe vremuri minutarul arata ora fiind mai lung, si
invers.Centrul orasului e superb,un fel de Sibiu.Localuri cu culoare
locala, muzica,rasete.
Am fost si in orase din
apropiere,precum Belgrad sau Subotica.Din pacate,pentru fiecare oras am avut
doar cateva ore la dispozitie.Belgrad e foarte mare,cam de 10 ori mai mare decat Bucurestiul.Cel mai important
obiectiv este fortareata Kalemegdan,in prezent parc public.Am vizitat multe biserici,mai
ales pe Muntele Fruška Gora ce are foarte multe biserici,deci nu puteai sa
mergi la toate.
Colegii mei erau in principiu de
varsta noastra,fiind impartita pe grupe de la A1(incepatori) la
C2(profesionisti).Mi-a placut mult felul de predare,combinau diverse metode ca
sa ne atraga. Totusi,sarba nu e asa de usoara.Mi-a placut ca o data am coborat
la terasa localului de la parterul facultatii ca sa facem acolo cursul.Foarte
tare!
Prieteni buni
Eram cam 30 persoane, unii stand
la camin, unii la apartament. Spre mirarea mea,veneau din foarte multe tari,precum
Rusia,Canada,Franta... Ne-am inteles de minune cu totii, iesind in fiecare zi in
oras, pe de o parte sa-l descoperim,pe de alta parte sa ne cunoastem mai bine.Nu
mai zic ce mancare buna am mancat(cu mici exceptii),de la burek la carnatul lui
Karađorđe pana la deserturi nemaipomenite (le-am furat si eu retetele).
In timpul liber (pe langa teme,ce
sa facem) jucam ping-pong,mergeam la strand sau in vizita la prietenii ce
stateau in Novi Sad,unii fiind chiar jumatate romani.Cand stau sa ma gandesc ca
e posibil sa nu-i mai vad niciodata,mi se rupe sufletul.Dar cine stie?
Colega mea de camera a fost o
fata din grupa mea de la facultate si ne-am inteles de minune, mai bine decat
credeam. Si iar se repeta povestea din clasa a 12a cand chiar in ultimul an te intelegi
cel mai bine cu colegii...Dar ne mai intalnim noi.
Pe langa multi altii,am aparut si
noi in ziar si la radio,insa la unele romanesti din Serbia (surpriza!). Am fost mirata
de cat de bine vorbesc romana prietenii nostrii,insa nu stiu de ce aveau accent
moldovenesc.La final am avut o seara de festivitati.Am dansat dansuri
traditionale,am cantat melodii din folclor si cativa si-au prezentat tara in
cateva cuvinte.
Amintiri de neuitat
Serbia, pentru mine, a fost magica. Chiar daca tara in sine e frumoasa, nu e
principalul motiv. Ce am vazut, ce am trait, ce am simtit, totul m-a facut sa-mi
doresc sa ma reintorc, sa descopar Serbia la pas, sa am parte de experienta
balcanica totala. Pentru ca in Serbia arta e cuvantul de ordine. Si pentru ca
arta ma iubeste pe mine. Fara sa stiu, mereu am fost in sufletul meu o sarboaica, cu
spiritul lor de lupta, setea de frumos, cu o limba speciala, cineva ce a ramas
fidel lui in ciuda tuturor lucrurilor. Volim Srbiju!